Incantatie

Noaptea cerne mii de stele
peste gandurile mele
si te vad stralucitoare
in secunde trecatoare
dansand bland, diva pagana
zana calda, zana buna
ce imi schimba ora-n vis
si dorinta in abis
si ma face sa tresar
cu privirea-i de clestar
si ma face sa cred iar
intr-un vis de chihlimbar
cand in parul tau potop
trec toti caii la galop.

Tu cu brate de Diana
si cu sani de sanziana,
imi fierbi sangele si-mi pare
ca-n secunde trecatoare
tu esti singura salvare,
cea din urma inchinare,
prima ruga, primul crez
ce ma-ndeamna sa creez
raiul dintr-un zbor albastru,
un nou cer cu un nou astru
si preschimba in culoare
fiecare sarbatoare!

M-as face roua de zi
iarba verde de ai fi,
m-as face si curcubeu
dac-ai fi tu cerul meu!
Si m-as face busuioc
sa iti port in par noroc
sa ma ceri si sa ma vrei,
sa te pierzi in ochii mei
sa mai ai ca pe-un rubin
prins in vraja unui vin
cand cu buze de fecioara
imi saruti pielea amara.

O, iti jur pe Dumnezeu
nu e altul cum sunt eu
sa te puna pe altare
tu, sublima inchinare!
Tu, zeita, tu, Diana
tu, iubirea mea profana!
Ia-ma ca-n ultima zi
simte-mi gustul ca sa stii
ca te port in gand mereu
pentru ca esti cerul meu!

Pentru Bogdan si curcubeul lui.
Mig - Schweich - Noiembrie 2007.