Te-am visat

Te-am visat in ultimul cantec. Aveai aripi de inger negru si parul un val de noapte. Apoi s-a petrecut o metamorfoza... ai crescut pana la cer, dintr-o data: un titan. Si erai departe. Asa de departe...

Ne desparteau un ocean si sapte vai aprinse de apus. Aveam o floare alba in par si roua in ochi. Nu intelegeam de ce trebuia sa fii atat de departe. Imi era greu sa-ti vad ochii, si se apropia furtuna.

Tema imi incolacise trupul in stransoare de sarpe. Te priveam in zare fara a te vedea de fapt. Stiam ca esti acolo si-mi doream sa-ti aud vocea pe care o stiam blanda, adanca... vocea unui profet. Vocea ultimului profet si vocea unei iubiri imposibile.

Dintr-o data visurile uitate intre foi inchise in cutia cu amintiri s-au razvratit si au scapat de sub povara altor vise. Naluca imi infiora din nou visele cu mai multa putere, asa... ca tunetul de noapte. Si Naluca... avea un chip, avea o voce, avea un nume. Numele tau.

Mi-ai dat putere sa cred si putere sa sper.