marți, 2 octombrie 2007

Ploua ca un blestem

Si inima ta inca ma arde.

Imi respiri pe tampla si simt sarutul lui Dionisos din nou. Ca un fir de pelin. Ce amar ti-e destinul

De ieri mi-ai promis ambrozie. Si ai uitat. Ca Dionisos. Si el ne-a uitat. Isi mai aminteste doar vinul. Si ca s-a nascut undeva in Tracia. Atat.

Tu ce iti mai amintesti?

Prima ploaie?

A fost in februarie.

Prima ninsoare? Nu am avut-o niciodata.

Primul rasarit? L-am petrecut in singuratate. Tu erai cu pelinul lui Dionisos.

Primul apus? Lumea ta nu are soare.



Niciun comentariu: