Prima balada

Pot sa zbor cu aripile tale si zambesc cand ai pe buze roua.
Stralucesc... cand ai in ochi lumina. Cant: cu miile de voci din cerul tau.
Am lumea la picioare in zbor nebun cu tine.
Am aur si argint in roua crinilor.
Am doruri, am si doine, icoane si altare...
...esti prima inchinare!

Cand ai in gand rubine te simt pulsand si sper sa ma atingi c-un vis.
Ma porti in dansul tau spre lumi ce n-au fost scrise:
am norii in culori si lotusii in vise.
Imi impletesti viori in susur de izvoare pe culmi neintinate de pasul muritor.
In murex ti-e esenta si viata mea e mac...
... Uitare, ce sa-ti fac?

De marmura ti-e trupul... atat de sidefiu ca ma cuprind nisipuri in hora de vestale.
Si curg triste clepsidre pe tample de artar.
Atat esti de departe si totusi... cum te simt!
Respir si-ti simt lumina: ma umple de mirare.
Mi-e gandul foc si noaptea mi-e templu si mi-e mare.

E martie si negru. Cenusa de pe tample n-o stinge roua-n zori.
Mi-e foame de povesti...
... Speranta, nu mai esti?