Ruga pagana...

Alearga, inorog salbatic, peste primavara sufletului meu. Ajuta-ma sa ma prind in cantecul tau si poarta-ma departe.

Zboara peste abisuri adanci, cat mai departe de lumea asta, si de ai sa intalnesti furtuni in cale, infrunta-le, caci din puterea ta imi iau si eu taria. Cu tine imi infrunt destinul!

Stiu ca esti desprins dintr-o poveste, dar poate povestile sunt ultimele picaturi de absolut ce ne-au ramas. in ele inca mai cred si cu ele imi cladesc visele, sperantele, inluziile, dorurile. Cu fiecare greseala pe care o fac sunt mai aproape de tine si-n fiecare frantura de zbor simt universul intreg pravalindu-se peste umerii mei, ingropandu-mi sufletul sub nedreapta lui povara. Dar, povestile... Cum frang lanturile!

Povestile imi amintesc ca dincolo de bezna lumina inalta rugaciuni demiurgului.