Mai

Luna noua, incepi cu povesti? Si sufletul mi-l uiti din nou acasa? Tu nu vezi ca n-am ochi fara de dor si nici iubirea nu-mi atinge visul cand nu mai pot sa simt? De ce incerci sa-mi frangi lumina, tu, care noaptea-n strai de roua te imbraci?

Mi-a prins vantul strain in par petale mici de flori de liliac. Stii tu, Luna, liliacul alb, batut, de care-mi aducea mama cand aveam vreo optsprezece ani. De ce nu ma pot intoarce atunci? De ce mi-ai frant zborul in noaptea asta? Zeita blonda, fara suflet! Esti oare si tu o damnata?

E frig.

Ma uit la tine, fecioara! Cum stralucesti in singuratate. As vrea sa am stralucirea ta. Sunt singura si... Oare?