Pasiune

Te astept ca pe o inchinare, te doresc ca pe un vis al copilariei, un vis de undeva de departe, un vis pe care nu l-am uitat dar nici nu mi-l mai aduc bine aminte.

Te astept si simt cum cresc in mine aripi de dor. Noroc ca mai am inca sandale de plumb, altfel as zbura peste mari si paduri si nu m-ai gasi aici. Inca trei clipe si o sa-ti sarut ochii cu buze fierbinti. Inca trei clipe si o sa las lumea sa zboare fara mine. O sa ma lepad de aripile astea salbatice, de dansul de nimfa pagana, ca sa fiu a ta pe vecie.

Stii cum? Ca in povestile copilariei. Ca in lumile pe care mi le-am imaginat dar nu am crezut ca le voi putea cladi vreodata. Tu-mi dai atata putere. Viata, lumina in ochi, speranta. Si nici nu mai credeam ca speranta, vietate mica si speriata, se mai ascunde in lumea de aici.

Imi amintesc murexul si palatele de clestar in care alergam cautand chihlimbar. Si ochii tai urmarindu-ma de pretutindeni. Multiplicarea stranie a ochilor tai, ochi de cerb! Ce bine imi era sa ma simt protejata de prezenta ta. Ce pustie mi-a fost viata cand am incetat sa mai cred. Ce bine e acum si totusi... ce teama imi e sa-ti prind mana. Om de jad, om de jad! Plasmuire a imaginatiei unui copil singur si trist. Ce minune ca existi. Ce minune.

Ma gandesc la tine si plang cu lacrimi albastre de cantec. Surad si-mi privesc chipul in oglinda unui lac adanc din care se adapa inorogii. Sunt inconjurata de larma de zane nemuritoare si soare. Iubesc. Si acum inteleg: esti prima iubire si ultima.