Bachata...

Ceasul bate o noua duminica. Aceeasi asteptare chinuitoare a gurii tale sa-mi franga roua buzelor. Aceeasi stralucire de jad in ochi, sa-ti invite sufletul la dans.

Asculta: primele tanguiri ale chitarii iti inclazesc sangele. Ochii incep a-ti straluci cu reflexe de onyx si chilimbar. Intregul trup iti este incordat ca un arc gata sa traga.

Si Afrodita te priveste de pe tronul ei de clestar.

Chitara tace. O clipa doar. Sa te lase sa-ti umpli plamanii cu aer. Si-apoi bachata iti umple sufletul. Iti curge in sange, o simti.

Gandeste-te la clipa de acum cnad esti departe de mine. Adu-ti aminte cum buzele mele asteapta gustul sarutarilor tale. Adu-ti aminte de ochii mei insetati de imaginea ta. Si nu uita ritmul. Sa nu-l frangi niciodata. Or Afrodita ne va pedepsi pe amandoi, cu rani de singuratate, disperare si neimplinire. Sa nu uiti asta!