sâmbătă, 3 noiembrie 2007

Magie de univers albastru


Am calatorit in culori pe care nu le mai vazusem niciodata. Ce sentiment pur, profund si sensual.
Ce sentiment neasteptat... venind atat de tarziu de atat de departe. Si ce bine ca se intampla asa.
Te-ai inaltat din ireal in lumea amara pe care o traiesc zi de zi. Esti la o zi departare. Dansam dansul soarelui si lunii.

Orele trec in ritmul lor grabit, dar cand te ascult timpul moare. Esti secunda care trece si te traiesc asa cum nu am trait niciodata.

Si ma gandesc la departare. Ma simt neputincioasa in fata spatiului, vezi? Pentru ca timpul nu mai e de mult o problema. Esti timpul meu.

Esti mereu acolo, sublima prezenta a celui pe care l-am visat de cand am deschis ochii de pe cerul copilariei.

Cavalerul meu in armura de aur, inorog salbatic, print asteptand dansul ielelor pitulat printre salcii, nectar interzis, rasarit si apus.

Niciun comentariu: